Eu n-am să te las
Eu n-am să te las, ca să pieri,
Cînd treci prin necazul cel greu,
Atunci cînd Mă chemi, în dureri,
Eu vin! a promis Dumnezeu.
Cheamă-Mă-n ziua ce-a grea,
Cînd nori, de necaz vor veni,
Atunci, Eu te voi ajuta,
Iar tu-n cînt, Mă vei proslăvi.
Cînd ziua s-a dus, e tîrziu,
Şi singur, în noapte rămîi,
În jurul tău, totu-i pustiu,
Şi-o piatră ţi-o pui căpătîi,
Cheamă-Mă! şi am să vin,
Şi-o scară la cer, voi ´nălţa,
În noapte, sub cerul senin,
Cu tine, de vorbă voi sta.
Te simţi, de furtuni clătinat,
Şi valul, te-mpinge spre stînci,
In jur, mai auzi disperat,
Un vuiet, de ape adînci.
Cheamă-Mă-n, ziua cea grea,
Cînd valul loveşte cumplit,
Cu mine pe stâncă vei sta
Furtuna privind liniştit.
Eu Sînt cel ce Sînt: Dumnezeu,
Şi-aud, cînd mă strigi din necaz,
Căci Eu, văd din cer chinul tău,
Şi lacrima, pe-al tău obraz.
Crede şi nu te-ndoi,
Asteaptă-n tăcere-ajutor,
Căci Eu lîngă tine voi fi,
Şi chinul va fi mai uşor.
Cheamă-Mă-n ziua cea grea,
Cînd nori de necaz vor veni,
Şi-atunci Eu te voi ajuta,
Iar Tu-n cînt Mă vei proslăvi.
Martie 2000 Ilie Belciu