Niciodată, Niciodată

Niciodată, niciodată


Niciodată, niciodată, înapoi să nu priveşti
Lasă-ţi fruntea ridicată, spre comorile cereşti,
Ţine strâns de coarne plugul, în al dragostei ogor,
Căci Acel ce ţi-a dat jugul, este bun şi iubitor.

Niciodată, niciodată, să nu scapi firea din frâu,
Căci o fire ne-nfrânată, va învinge-ntr-un târziu,
Ea te va face rob plăcerii, sufletul să-l chinuieşti,
Şi în leagănul durerii, jos în iad ai să sfârşeşti.

Niciodată, niciodată, nu plăti rău pentru rău,
Răzbunarea totdeauna, este a Lui Dumnezeu,
Dacă vrei să treci prin toate, neânvins pân* la sfârşit,
Să răspunzi cu bunătate, când cu rău eşti răsplătit.

Niciodată, niciodată, să nu uiţi cât te-a iubit,
Cel c fără nici o plată, pentru tine a murit,
Luptă-te lupta cea bună, căci curând vei birui,
Şi-o cunună a dreptăţii, sus în ceruri vei primi.

Ilie Belciu Iulie 2005