Şi noi, fiind înconjuraţi de un nor aşa de martori
Să-nlăturăm orice păcat, privind spre cerul celălalt
Aşa creştinii au luptat, ei nu s-au dat în lături.
Să le urmăm cu dor nespus credinţa lor supremă
Căci au luptat şi au învins, creştinii nostri ce s-au stins
De dorul Lui au fost cuprinşi, mergeau cântând pe arene.
Când legile-i ameninţau şi atunci ei n-aveau frică
Când fiarele le slobozeau, pe mici şi mari îi sfâşiau,
Dar ei de dor mai mult ardeau, nici de-asta n-aveau frică.
De foame istoviţi, de frig, ei pribegeau departe
Prin munţi şi peşteri alungaţi, în temniţe în fier legaţi,
Lovit mai crud şi ameninţati, de Domnul nu-i desparte!
Cântau al mântuirii cânt, mergând pe orice cale
Şi atuncia când intrau pe rând în subterane toţi cântând
Celui ce zice „Vin curând, vegheaţi în aşteptare"
Căci am să vin ca şi un hoţ în noaptea cea târzie
Vegheaţi, păziţi a mele porţi şi atunci eu n-am să vin ca hoţ
Când voi striga la voi, la toţi, „Mireasa Mea sa vină!"
În vremea ce ne-a mai rămas să stăm în aşteptare
Şi înapoi, nu! Nici un pas! Nainte! Să nu dăm răgaz,
Căci vine Mirele chiar azi, să Îi cântăm Osana!