Stiind ca robia sfarseste, un duh diabolic cumplit
Patrunde-n Egipt si starneste, ideea de-a fi nimicit.
Copilul ce-avea sa dezlege, tot lantul robiei de fier,
Si astfel toti pruncii din Gosen, se-arunca in Nil nestingher.
Prin el misunau crocodilii, cu ochii flamqnzi, pradatori
Nicicand nu faceau pe umilii, acum toti sunt induratori.
Pe Nil micul Moise pluteste, intr-un leganu[ linistit,
Pe valuri refugiu-si gaseste, caci la Faraon n-a gasit.
Dar valuri vibrande, miloase, l-au imbratisat pe copil
Prin unde-i cantara duioase, cantari pentr-un leagan umil,
Cu fosnet apoi palmierii, prin vant in susur cristalin
Prin freamat si cocotierii, de pasari in cantec divin.
Departe-n suspin surioara, privea spre al ei fratior,
Cantand, dar, spre el se-ndreapta, un brat dulce mangaietor
Iar Moise ajunge la mama, ce l-a alaptat cu mult dor,
Caci Ochiul ce vesnic vegheaza, i-a fost chiar atunci salvator
Din leagan iesise copilul, prin el Domnu-a scos din nevoi,
Din jugul robiei poporul, celui ce ne-a scos si pe noi.
Sortiti fost-am si noi la moarte,
Dar din valul mortii ne-a smuls,
Un print care ceruri strabate,
Si numele Lui e ISUS.