Te ’nalţ Doamne, pururi,
Căci mai ridicat,
Pe vrăjmaşi să râdă
Tu nu iai lăsat.
Am strigat spre Tine,
Doamnendurător;
Tu mai scos din groapă,
Nai lăsat să mor.
Sufletul meu, Doamne,
Din mormânt lai scos,
Mai adus la viaţă
Dintre morţi de jos.
Domnului cântaţiI,
Voi, cei preaiubiţi,
Şi slăvituI nume
Veşnic săL măriţi!
Doar o clipă ţine
El mânia Sa,
ÎndurareaI, însă,
Toată viaţa ta.
Seara vine plânsul
Chinului amar,
Dimineaţa vine
Veselia iar.
Pentru ca şi duhul,
Şi inima mea
Pururea săŢi cânte,
Mute să nu stea,
Doamne, Domnul slavei,
Eu cât voi trăi
Ne-ncetat pe Tine
Te voi preamări!