autor necunoscut - cantare veche
O, de ce nu te mai iveşti, Isuse în slăvile cereşti
Căci ai tăi de pe pământ Te aşteaptă suspinând
O de ce nu te mai iveşti
Ah oare mult mai zăboveşti Până la nori Tu te iveşti
Mai am mult de suferit Şi cu lacrimi de trăit
O de ce nu te mai iveşti
O vezi dar tată oile Aşteaptă ajutorul Tău
lată şi pe cea rănită Ce căzută în ispită
Astăzi dorim să te iveşti
Vino şi strângeţi turma ta Din văi şi din toată lumea
Cheamă-ţi Tu oiţele De prin toate văile
O de ce nu te mai iveşti
Chiar şi pe cei şchiopi şi pe cei bolnavi
Chiar şi cei demonizaţi
Te doresc în grabă mare
Să le-aduci o vindecare
O de ce nu te mai iveşti.