Privea‘ngrozit cum iadu-ntreg
În jurul Tău se adunase
Iar diavolul ostaşi punea
Să bată tare, tot mai tare.
Chiar dacă cuiul nemilos intra
În sfintele-Ţi mâini şi picioare
Cu dragoste atuncea îi priveai
Şi Tatălui din cer Tu te rugai :
O, Tată iartă-i, Tată iartă-i
Nu lua, te rog în seamă a lor păcat
O, Tată iartă-i, Tată iartă-i
Căci îi iubesc cu-adevărat.
Nici îngerii, nu au putut
Privi la-ngrozitoarea scenă
Când El, Isus, al nostru Domn
Pe-o cruce al Său Duh şi-a dat.
Apoi într-un mormânt l-au aşezat
Ca pentru veci L-au îngropat
Credeau că iadul L-a luat
Dar mult nu s-au mai bucurat.
Căci a înviat, a înviat
Isus, El prinţul vieţii, a înviat
Tot iadu-atunci, s-a zguduit
Când moartea Doamne ai biruit.
Iar când femeile-au venit
Să-L caute la mormânt pe Isus
Doi heruvimi, s-au arătat
Privindu-le atunci le-au zis :
A înviat, a înviat
Isus, El prinţul vieţii, a înviat
Tot iadu-atunci s-a zguduit
Când moartea Doamne ai biruit.
Au alergat la ucenici
Spunându-le măreaţa veste
Ce au aflat-o la mormânt
O minunată veste :
A înviat, a înviat
Isus, El prinţul vieţii, a înviat
Tot iadu-atunci s-a zguduit
Când moartea Doamne ai biruit.