Slăvit să fii de toate cele ! (2 Sam. 7.26)
Căci toate, Doamne le-ai creat, (Apoc. 4.11)
Iar de-Ţi iei Tu viaţa din ele, (Iov 34.14)
Se-ntorc în lutul blestemat. (Iov 34.15)
Cât timp mai am un duh de viaţă, (Gen. 7.22)
Şi inima-mi mai bate-n piept, (Iov 27.3)
Slăvesc făptura Ta măreaţă, (Ps. 68.34)
Căci numai Tu eşti bun şi drept. (Luca 18.19)
R: Slavă, slavă, Ţie, (1 Cron. 16.28-29)
Sursă de tărie, (Ps. 29.11)
Numele-Ţi fie slăvit. (Ps. 29.11)
Slavă, slavă, Ţie, (Ier. 13.16)
Sursă de-apă vie, (Ier. 2.13)
Veşnic să fii preamărit. (Ps. 70.4)
Eşti cel mai sfânt, o, Doamne mare, (Apoc. 4.8; Is. 13.3)
În faţa Ta totu-i mărunt; (Is. 40.22)
Tu, Doamne n-ai asemănare, (Is. 45.6)
Căci Tu eşti marele „Eu sunt”. (Exod 3.14)
Ai fost şi eşti, vei fi-n vecie, (Evrei 13.8),
Prin Tine suntem azi şi noi, (1 Ioan 4.9)
Te rog, o, Doamne, dă-mi şi mie, (Jud. 16.28)
Puterea să nu dau ’napoi. (Evrei 10.39)