atat de multe-mi aminteai

Atat de multe-mi aminteai, fara sa stiu ca ma-nseleai
Si ce usor eu te-am crezut, si-n cursa ti-am cazut
Imi aratai numai placaeri, dar mai tarziu e si dureri
Ma coplesira rand pe rand, iar alti sant goi si plang

Cor:Tu nu ne mai orbi, si mai tot amagit
Viata mea-i intunecat si-n lanturi mai legat!

Ca fiul cel risipitor, perdutam tot voiam sa mor
Departe de poporul meu, si fara Dumnezeu
Nici roscove macar n-aveam,si cat de mult mi le doream
Murdar si rupt si zderntuit, uitat si parasit

Tarziu in fire mi-a venit, si catre casa am pornit
Flamand, lovit si oboist, de-atata pribegit
Macar ca rob de mai primi, o Tata bun m-as multumi
Caci nu sunt vrednic bine stiu, sa ma primesti ca fiu

Cor:O cat te-am asteptat, si cat te-am cautat
Ai fost mort dar ai inviat o vino, vino te-am iertat

Cu dragoste iar mai primit, o Domnul meu ce mai iubit
Trecutul negru l-ai uitat, fii vesnic laudat
Prieten drag tu esti chemat, chiar de esti rob si-ncatusat
Azi inca nu e prea tarziu, poti fi primit ca fiu.