Vino porumbito, haidem sa iesim
Iar e primavara, cerul e senin
Canta turturica-n cranguri si in vii,
Printre fiori se joaca, fluturasi zglobii.
Vom pluti spre soare-n zori trandafirii,
In ritmuri de harfe cu imne azurii,
Ne-om scalda in raze cu-adieri de vant
Printre zari albastre cu zenit de cant.
Si-a venit si ziua cand ne-am intalnit
In vazduhul candid, fata i-am privit.
Cata fericire cand se ridica
Catre nori in stoluri, porumbita mea.
Dintre crini si raze boabele de-azur
Ne-au urat iubire, gandul cel mai bun,
Ne-am luat lin zborul spre vazduhul cald
Incantati de-ostirea imbracata-n alb.
Pletele jucau lin rasfirate-n zbor
Ne sorbeam privirea plina de amor,
Si-amuteam de glasul dulce minunat
Ce-n iubirea sobra, cald ne-a inundat.
Ochii tai iubito-s iazuri de cristal
Oglindesc sublimul, spectre de opal,
Parul tau e-o turma pe coame de munti
Dintii sunt oi albe ce trec peste punti.
Obrajorii tai sunt doua jumatati
De fruct rumenit imbujorat in parti
Cata incantare buzele-ti ascund
Cata vesnicie vor sopti plapand.
Dezlegand mistere tainuite-n timp
Au ajuns in slava prin sclipiri de nimb,
Ce minunatie, ingeri, stele, sori,
Si-a inceput deci nunta plina de splendori.
Tu mireasa scumpa, ai trait prin lunci
Te-ai ascuns prin pesteri, printre vai
Timp aici nu este, vei uita de-acum
De acele vremuri intunecate-n fum.
Mirele, nuntasii-i mangaia usor
Frunti ce-odinioara lacrimande dor,
Lacrima le sterse, nu mai au de plans
Au ajuns acasa, sunt in Paradis.
De jos inspre stele multi privesc in sus
Dar Luceafärul cel Vesnic a apus,
Pling si porumbita cea zburat spre cer
Sunt regrete grele, lacrimi ce nu pier.