Afară ninge liniștit (În seara de Crăciun)

Afară ninge liniștit
Și-n casă arde focul,
/: Iar, noi, pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul... :/

În casă patul e făcut,
Dar cine să se culce
/: Când mama spune de Isus
Cu glasul ei cel dulce. :/

Cum S-a născut Isus în fân
În ieslea-I săracă,
/: Iar, boii, peste El suflau
Căldură ca să-I facă. :/

Și-au mai venit la El apoi
Păstorii de la stână,
/: Și îngerii cântau în cor
Scăldați toți în lumină. :/

Apoi, voioși, I-am mulțumit
Cu toții-ntr-o gândire
/: Că ne-a făcut pe noi părtași
La marea-I mântuire. :/


Am făcut unele modificări care mi s-au părut că relatează mai bine scena nașterii Domnului. Totodată, am compus ultima strofă, care cred eu că încheie frumos colinda și îndeamnă la mulțumire pentru o așa de minunată mântuire a Domnului nostru.

George Buta
------------------

Poezia originala este preluata de pe site-ul Poezii.t2i.info

In seara de Craciun
George Coşbuc

Afara ninge linistit,
In casa arde focul;
Iar noi pe langa mama stand,
Demult uitaram jocul.

E noapte, patul e facut,
Dar cine sa se culce?
Cand mama spune de Iisus
Cu glasul rar si dulce.

Cum s-a nascut Hristos in frig,
In ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla
Caldura ca sa-i faca.

Cum au venit la ieslea lui
Pastorii de la stana
Si ingerii cantand din cer,
Cu flori de mar in mana.