Dimineata s-a ivit ca o uimire,
Ceasul a sunat si visul mi-a-ntrerupt,
Soarele zambind la geam imi da de stire,
Ca o noua zi a-nceput.
As mai vrea sa stau in pat,dar nu se poate,
Ma ridic si ma spal iute pe obraji,
Vreau sa fiu un bun exemplu-n tot si-n toate,
Vreau sa fiu cuminte si azi.
Dimineata-i multa zarva-n toata casa,
toti alearga-n colo-ncoace si-s zoriti,
Mama fierbe ceai si-n graba pune masa,
Sa nu-ntarzie la servici.
Surioara mea,ce mica,plange-ntr-una,
Nu-si gaseste nicaieri un ciorapel,
Tata bombane,cautandu-l suparat,
Ca l-a ascuns,din nou,Azorel.
Fiecare este gata de plecare,
Dar in mintea mea,un gand m-a fulgerat,
Mi-am dat seama ca in graba noastra mare,
Am uitat ce-i mai important .
Cum sa-ncepem ziua fara rugaciune,
Fara sa vorbim cu Domnul,cum plecam?
Ii opresc pe toti,la usa si le spun ca :
“Este timpul sa ne rugam ! “