a F C
Ai auzit vreodata, prietene, de Mine
d G a
Pe când în largul lumii cutreierai semet?
a G d a
Pe când cu lanci si scuturi cohortele straine
d E a
Te cautau sa-ti ceara al vietii tale pret?
a G d a
Ai auzit vreodata, prietene, de Mine
d G a
Când floarea tineretii îsi scutura podoaba?...
a C F a
Ca sa te scap de lanturi, de moarte si rusine,
d E a
Eu am murit pe cruce, în locul tau, Baraba!...
Eu rasadisem pacea, tu semanai furtuna
Si pe-amândoi multimea ne-a pus pe un cântar;
Minciuna cea din umbra alese-atunci minciuna -
Talharii cei cu vaza cerura pe tâlhar.
Puteam sa zbor din lume, satul de-a ei urgie,
Si-atunci multimea oarba te-ar fi cerut degeaba,
Dar M-am gândit la tine... Privind spre vesnicie,
Eu am murit pe cruce, în locul tau, Baraba!
Te chem si astazi... Vino si vom strabate norii!
Te-am cautat cu lacrimi, prin spini si bolovani,
Dar vremea e târzie, mijesc pe dealuri zorii
Si ceru-ntreg te-asteapta de doua mii de ani!
De-ai sti ce neagra noapte si ce adânc fierbinte
Va fi când suferinta nu va cunoaste graba!...
Vei plinge totdeauna si-ti vei adduce aminte
Ca a murit pe cruce in locul tau, Baraba