Folositi Scriptura pentru a va bucura in nadejde

(0 votes)
Romani 15:1-4

Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: ,,Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.`` Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

Romani 12:12

Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

Existã o paralelã între mesajul de astãzi şi cel de data trecută. Acela s-a referit la rolul rugãciunii în lupta pentru bucurie, iar mesajul de astãzi se referă la rolul Bibliei în lupta pentru bucurie. Motivul pentru care vorbim despre lupta pentru bucurie este Romani 12:12: "Bucuraţi-vã în nãdejde, fiţi rãbdãtori în necaz, stãruiţi în rugãciune." Am vãzut cã toatã aceastã luptã este în slujba dragostei, care este tema centralã a paragrafului.

Aşadar, zidind împreunã pe Romani 12:12 şi pe tot restul Noului Testament, viaţa creştinã funcţioneazã astfel: Necazul este un lucru obişnuit în lumea aceasta decãzutã (1 Petru 4:12; Romani 8:23). Cristos a venit şi a purtat pãcatul nostru şi întristările noastre pe cruce apoi în mormânt, şi le-a lãsat acolo, apoi a înviat astfel ca noi sã avem o nãdejde de neclintit în (şi nu în loc de) suferinţã, iar aceastã nãdejde dă naştere bucuriei. De aceea versetul 12 spune "Bucuraţi-vã în nãdejde." Aceastã bucurie susţine rãbdarea îndelungată, de aceea versetul 12 spune "Fiţi rãbdãtori în necaz", iar Evrei 12:2 ne spune cã Isus a îndurat crucea "pentru bucuria care–I era pusã înainte".

Vedem astfel cã răbdarea ne susţine în sacrificiile dragostei, din moment ce crucea a fost actul cel mai plin de dragoste care a fost înfãptuit vreodatã. Nãdejdea cumpãratã cu preţ de sânge şi care îl înalţã pe Hristos produce o bucurie de nedescris, produce îndelungă răbdare în încercare şi duce la sacrificii pline de dragoste.

Ce anume produce şi susţine nãdejdea noastrã? Rugãciunea!
Se pune întrebarea: Dacã nãdejdea stă la baza bucuriei, răbdării şi dragostei, atunci ce anume susţine nãdejdea noastră? Ce ne ajutã sã ne pãstrãm speranţa şi nãdejdea în Cristos? Întrebarea nu este "Care este baza speranţei?" Baza speranţei e Cristos! Moartea Lui în locul nostru, învierea Lui, domnia Lui suverană peste întreaga lume. Aceasta este temelia de nezdruncinat. Nu poate fi schimbată. Noi însă ne schimbăm. Suntem vulnerabili şi fragili, slabi şi instabili emoţional. Întrebarea este ce anume ne pãstreazã nouă inimile centrate în Cristos, speranţa noastrã? Ce anume produce şi susţine în noi nãdejdea în viaţa de zi cu zi?

Rugãciunea a fost rãspunsul nostru de data trecutã. Am bazat acel răspuns pe rugãciunea apostolului Pavel din Efeseni 1:18-19, în care el s-a rugat pentru trei lucruri specifice: "[1] ca sã pricepeţi care este nãdejdea chemãrii Lui, [2] care este bogãţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi [3] care este faţã de noi, credincioşii, nemãrginita mãrime a puterii Sale" – ca să vă păzească pentru nãdejdea pãstratã în ceruri pentru voi (1 Petru 1:4-5).

Una din funcţiile rugãciunii este aceea de a ne da capacitatea să-L vedem şi să-L savurăm pe Cristos ca nădejde a noastrã, în aşa fel încât El este mult mai preţios pentru noi decât orice altceva. Dacă nu ne rugăm acest lucru în mod constant pentru noi înşine, copiii noştri, şi biserica noastră, nu ar trebui sã ne mirãm dacã inimile noastre intră în derivã şi încep sã simtã cã nădejdea noastră este în bani şi muncă şi familie şi în o sută alte lucruri care rivalizeazã cu Cristos ca şi comoară a noastrã.

Ce anume produce şi susţine nãdejdea? Cuvântul lui Dumnezeu!
Astãzi întrebãm din nou, ce produce şi susţine nădejdea? Din moment ce nădejdea susţine bucuria, şi bucuria susţine răbdarea, şi răbdarea susţine dragostea, iar dragostea este scopul învãţãturii lui Pavel (1 Timotei 1:5), lupta cea mare pentru creştini este pãstrarea nãdejdii pline de bucurie în Cristos. Trebuie sã privim la viitorul nostru cu El ca fiind mult mai de preţ şi mult mai plin de satisfacţie decât orice altã comoarã. Aceasta înseamnã "sã te bucuri în nãdejde": sã fii satisfãcut cu tot ceea ce Dumnezeu este, şi cu tot ceea ce Dumnezeu va fi pentru noi în Cristos.

Aşadar al doilea rãspuns pe care îl dãm la aceastã întrebare (Ce anume produce şi susţine aceastã nădejde aducãtoare de bucurie?) este citirea, meditarea şi memorizarea Scripturii. Dumnezeu a rânduit aceste douã mijloace mai presus de toate celelalte pentru trezirea şi susţinerea nãdejdii: rugãciunea şi hrãnirea din Cuvântul lui Dumnezeu. Dacã neglijezi rugãciunea, nădejdea ta în Cristos se va diminua. Acum vom vedea la fel de clar cã dacã neglijăm Cuvântul lui Dumnezeu, nădejdea noastră se va micşora.

Demonstraţia implicitã a apostolului Pavel cã Scriptura trezeşte şi susţine nãdejdea
Cum explicã Pavel acest lucru pe înţelesul tuturor? O face atât implicit cât şi explicit. El aratã importanţa imensã a Cuvântului lui Dumnezeu mai întâi prin faptul cã el scrie ca şi un apostol al lui Cristos, punând laolaltă Scriptura pentru noi. Apoi o face prin faptul că în procesul de scriere a Scripturii el citează din Vechiul Testament, Scriptura care era deja scrisã. Sã luãm ca exemplu Romani 12:19. Atunci când ne cheamã la iubire, el spune "Prea iubiţilor, nu vã rãzbunaţi singuri; ci lãsaţi sã se rãzbune mânia lui Dumnezeu; cãci este scris." Apoi el citeazã Scriptura (Deuteronom 32:35). Ceea ce citeazã este o promisiune: Dumnezeu vă va face dreptate! Dumnezeu este drept şi nu va ascunde rãul sub covorul universului. Va fi făcută dreptate pentru toţi şi în toate. Aceasta este Scriptura. Învăţăm aceasta când citim Biblia.

Şi care este rezultatul învãţãrii acestui lucru? Ridicã povara rãzbunãrii. Noi nu trebuie sã purtãm aceastã povarã. Dumnezeu o va purta. El promite cã fiecare faptã rea fãcutã împotriva noastrã nu va fi trecutã cu vederea. Va fi pedepsitã la cruce, dacã cel care ne-a greşit se pocãieşte şi crede. Sau va fi pedepsitã în iad. Nu trebuie sã porţi povara încercând sã fii Dumnezeu. Poţi sã îţi pui nădejdea în El. Poţi conta pe o dreptate viitoare. Şi în nădejdea aceasta te poţi bucura, poţi răbda şi iubi – chiar şi pe cei care se poartă rău cu tine (Luca 6:2Cool.

Pavel ne dã un model implicit de a folosi Scripturile, prin însãşi pilda sa de a folosi Scriptura. Citeşte Scriptura, mediteazã asupra ei, memorează versete şi apoi întăreşte-te în nădejde, răbdare şi dragoste din Scriptură. Dacã nu facem acest lucru, ne vom potrivi chipului veacului acesta. Dar dacã jertfim zilnic pentru a citi, medita, memoriza şi a ne ruga din Cuvânt, vom fi transformaţi prin înnoirea minţii noastre şi nãdejdea noastrã se va întãri, iar bucuria noastrã va fi de nezdruncinat – chiar şi în suferinţã.

Aceasta este demonstraţia implicitã a Apostolului Pavel cu privire la cât de vitală este Scriptura în a ne da nãdejde, bucurie, dragoste, şi în a ne elibera, în acest caz de rãzbunare. Sã ne întoarcem în Romani 15 pentru a vedea afirmaţia directã, explicitã a lui Pavel, şi anume cã Scriptura – Biblia – are ca scop principal sã ne trezeascã şi sã ne susţinã nãdejdea.

Demonstraţia explicitã a apostolului Pavel cã Scriptura trezeşte şi susţine nãdejdea
Priviţi în versetele 2-4: "Fiecare din noi sã placã aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora." Cu alte cuvinte el ne spune din nou sã ne iubim unii pe alţii. Asta face dragostea – zideşte. Acum el face un lucru care pe mine pur şi simplu mã surprinde. Ce nu e surprinzãtor este cã Domnul Isus este dat ca exemplu: Cristos, desigur, a ales suferinţa ca noi sã putem fi binecuvântaţi. Şi tu trebuie sã te porţi la fel. Dacã poţi merge fãrã probleme, nu parca în parcarea bisericii. Fã un gest frumos faţã de persoanele în vârstã şi faţã de vizitatori, parcheazã la distanţã, etc. Nu e surprinzãtor faptul cã Pavel foloseşte exemplul jertfei de Sine a Domnului Isus pentru a ne chema sã placem aproapelui, şi nu nouã înşine.

Ce este însă surprinzãtor este locul de unde îşi alege ilustraţia jertfei de Sine a Domnului Isus. Putea sã dea ca ilustraţie multe momente din viaţa lui Isus în care El a iubit cu o dragoste plinã de sacrificiu. Dar ce face în schimb apostolul Pavel? El citeazã Scriptura scrisã cu o mie de ani înainte de venirea lui Cristos. Versetul 3: "Cãci şi Cristos nu şi-a plãcut Lui însuşi; ci dupã cum este scris: [iar aici citeazã Psalmul 69:9] "Ocãrile celor ce te ocãrãsc pe Tine, au cãzut peste Mine." Gãsesc acest lucru de-a dreptul surprinzãtor.

El spune: Acum iubiţi-vã unii pe alţii cu o dragoste plinã de jertfã de sine. Apoi îşi argumenteazã porunca şi îndemnul cu viaţa lui Isus. Dar în loc sã ne redea un moment în care El s-a purtat astfel (vezi episodul spãlãrii picioarelor ucenicilor, Ioan 13:1-2), Pavel descrie viaţa lui Isus citând din Scripturã (versetul 3). "Cãci este scris: <>" Isus a purtat ocara care ni se cuvenea nouã. Pedeapsa care trebuia sã cadã peste noi, a luat-o El asupra Lui.

A şti cã Isus a purtat ocara noastrã ne dã speranţã. Evanghelia suferinţelor lui Cristos în locul nostru este temelia nãdejdii noastre.
Read 724 times

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.