Oita

(0 votes)
De undeva de sus...foarte de sus...cineva privea atent o turma de oi ce urcau muntele...puncte albe indrumate cu grija de un punct negru. Dintr-o data ochii privitorului au sclipit tainic cand o pata alba se departa usor de turma...parca atrasa de o forta necunoscuta...

Pastorul numara inca o data oile...era sigur ca una lipsea! Cand si unde se pierduse?
Nu departe, dupa o movila de pamant oita pierduta isi continua drumul nestingherita...oare ce fusese acea sclipire ce o vazuse mai inainte? Se uitase inspre cer sa se orienteze si deodata vazu ceva sclipind tainic...sa fi fost o stea pierduta pe seninul cerului...Dar nu se inserase inca.
Oita isi continua drumul dar deodata se trase intr-un maracinis stufos...auzise niste pasi ce veneau de pe celalalt versant al muntelui.Era un batran cu fiul sau.
Oita vazu ca baiatul cara un vreasc de lemne dar ce o uimi era tainica privire a batranului.Era atat de multa durere in ochii sai cum nu mai vazuse niciodata...Razele alunecau violent de pe lama cutitului de la braul sau cateodata fulgerand prvirea senina a baiatului ce calca hotarat pe urmele tatalui sau. Mai era putin.
Punctisoarele capatasera de acum o forma si privitorul putea urmari mai atent ce se petrecea. Vazu pe baiat intins pe o gramada de pietre asezate atent de batran pe lespedea rece de stanca...Parca durase doar o clipa de la prima la ultima piatra...si totusi iata-l indreptandu-se spre altar cu ceva lucind in mana sa.Pentru privitor , pasii sai marunti se transformasera intr-o vesnicie...vedea o multim de oameni si intamplari din trecut si viitor... un baiat mergand sa lupte cu un urias.un barbat luptand cu miile.un imparat pe genunchi.un om spre cruce.Pasii sai se intersectau cu pasii unui tanar ce urca muntele sub povara apasatoare a lemnului rece. Deodata il vazu in batranelul acesta... Parca erau una si aceeasi persoana...si totusi nu venise vrmea.
De acum lacrimile nu se mai puteau ascunde si una cate una cadeau in jos tot mai jos.Stop!
Cerul se schimbase brusc si incet incet picaturi mari de ploaie curgeau pe blana stufoasa a ratacitei oi... Statuse nemiscata tot acest timp... Un trosnet puternic se auzi din cer si batranelul scapa lama din mana sa... puternica...Acum in oglindirea lamei nu se mai putea vedea decat umbra oitei.

...de data aceasta doar oita.
Read 1199 times
More in this category: « Prezentul... Unitatea »

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.