Discutie intre doi embrioni

(0 votes)
Discutie intre doi embrioni

- Si tu crezi în viata de dupã nastere? 
- Desigur. Dupã nastere trebuie sã urmeze ceva. Probabil cã ne aflãm aici tocmai pentru a ne pregãti pentru ceea ce urmeazã. 
- Ce prostie! Dupã nastere nu urmeazã nimic. Si, de altfel, cum ar putea sã arate? 
- Nu stiu exact, dar desigur cã va fi mai multã luminã decât aici. Poate cã vom umbla pe propriile picioare si vom mânca cu propria gurã. 
- Ce tâmpenie! Nu se poate sã umbli. Iar ca sã mãnânci cu gura, chiar ca ar fi de râs! Doar noi mâncãm prin cordonul ombilical. Însã ia sã iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupã nastere, pentru cã deja acum e prea scurt cordonul ombilical. 
- Ba da, ba da, cu sigurantã va fi ceva. Însã, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obisnuit aici. 
- Pãi de acolo nu s-a întors nimeni. Odatã cu nasterea, viata se terminã, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decât o permanentã înghesuialã, în întuneric. 
- Eu nu stiu exact, cum va fi, dacã ne vom naste, dar desigur cã o vom gãsi pe MAMA, iar ea va avea grijã de noi. 
- Pe mama? Tu crezi în mama? si dupã tine, unde ar putea ea sa fie? 
- Pãi oriunde, în jurul nostru. Doar trãim în ea si prin ea. Fãrã ea, nu am fi deloc. 
- Eu nu cred asta! Eu nu am vãzut nicicând, nici un fel de mama, asa cã e evident cã nu existã. 
- Dar, uneori, când suntem în liniste, o auzim cum cântã, si simtim cum ne mângâie. stii, eu cred ca viata adevaratã ne asteaptã abia de acum încolo. 

Autor necunoscut 
 
Oare tot asa se discuta si despre viata de dupa moarte?
Read 1403 times
More in this category: « Am ales

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated. HTML code is not allowed.