Se pleacă ziua înspre seară
Se-aprinde un luceafăr sus,
Mă-nconjoară tăceri de ceară
Pândind cuvintele ce nu-s.
Mă uiţi, Dumnezeu,
Mă tulbură-o stea
În sufletul meu
Şi inima mea.
Mi-s munţii-alături la picioare
Şi trece-un mâine peste ieri
Mai plânge-un cântec, mă mai doare
Mai suflă-un vânt de nicăieri.
Mai suflă un vânt
Mai suflă-a pustiu
Pe-un drum de pământ
Mă cheamă să fiu.
Mă mai arăt într-o oglindă
Mă mai privesc un pic şi las
Să-mi ardă stelele în tindă
În liniştea ce mi-a rămas.
Oglinda-i a mea
Dar nu mai sunt eu
Mă tulbura-o stea
Mă uiţi,Dumnezeu.
Un val se-nalţă peste-o mie
O zi s-a dus,o alta nu-i
M-am rătăcit şi nu mă ştie
Nici Dumnezeu de sunt a Lui.
Am fost,am venit
Am fost ,am plecat
Un ceas s-a oprit
Un râu a secat.
Mă uiţi,Dumnezeu
Mă tulbură-o stea
Şi sufletul meu
Se duce cu ea.